Cpt Phil Harris, de la Deadliest Catch (O pradă mortală) a murit

Căpitanul Phil Harris, certăreţul căpitan fumător (omul ăsta nu stătea cinci secunde fără o ţigara în gură, mai ales cand pescuia), a devenit un nume de uz casnic mulţumită seriei de succes de la Discovery Channnel, “Deadliest Catch”. Phil a murit marţi (09 feb 2010), avea varsta de 53 de ani. Acesta a suferit un accident vascular cerebral în data de 30 ianuarie în timp ce se afla în portul de încărcare cu nava sa, Cornelia Marie, în Alaska. El a fost internat în spital de atunci.

Oficialii Discovery au declarat urmatoarele cu privire la moartea timpurie a îndragitului capitan.
“A fost mai mult de cineva de pe ecranul televizorului nostru”; Phil a fost un tata devotat si un prieten loial tuturor celor care l-au cunoscut. Ne va fi dor de onestitatea lui simplă, simţul sau al umorului şi inima sa enormă“.

Harris a fost unul dintre jucătorii de top în seria, care urmează pescarii de crab, la lucru în apele mortale ale Alaskai. Acest loc de muncă a fost numit cel mai periculos din lume, din cauza procentului ridicat de rănire a participanţilor care îsi risca viaţa si membrele pentru o lansare profitabilă în marea Bering. Harris era cunoscut pentru “lătratul” comenzilor de la postul său de căpitan al navei Marie Cornelia , precum şi pentru ţigările mereu prezent în coltul gurii. Printre membrii echipajului său s-au numarat si fiii lui Jake si Josh Harris.

“Simţim o tristeţe extraordinară pentru această pierdere, alături de milioanele de telespectatori care au urmărit fiecare miscare a lui Phil. Ne trimitem gândurile noastre şi rugăciunile către fiii lui Phil, Josh si Jake şi întregului echipajului al navei Cornelia Marie.”

Motivul pentru care am ales sa fac aceasta postare nu este ca subit am devenit “stirist” (prompterist), pur si simplu am fost si inca sunt un “mare fan” al emisiunii Deadliest Catch, iar capitanul Phil era unul din favoriti mei clari, alaturi de Sig Hansen (Northwestern),  iar vestea mortii sale m-a intristat profund. Impartasesc in totalitate parerea celor de la Discovery, Phil intr-adevar a fost un om mare, si multi ii vor simti lipsa, si aici nu ma refer decat la familie si prieteni, era un om deosebit, dur, corect, serios si glumet. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Toni Tecuceanu nu a murit de gripa porcină

Mare ştire, mare, în seara asta stimabililor şi stimabilelor, tocmai am aflat cu „stupoare” că actorul Toni Tecuceanu, de fapt, nu a murit din cauza gripei porcine ci ar fi fost mai degrabă răpus de însuşi sistemul medical românesc (la pământ) care încerca să-l salveze. Acu ştiţi voi că „umbla vorba-n sat”, încă de la data morţii sale, că el de fapt nu ar fi murit din cauza „virusului AH1N1” ci mai degrabă ar fi suferit de alte „afecţiuni” (suntem conştienţi cu toţi de teoriile de conspiraţie născute atunci), în fine nu „nodul în papură” mă interesează acum (am discutat deja despre asta, atunci, cu ocazia morţii sale), nu fraţilor eu în legătură cu altceva aş vrea să despic „firul în patru”, şi anume, in legatură cu: „mentalul românesc”. (observaţi vă rog folosirea cuvântului mental, în loc de mentalitate, care ar fi mult mai corect din mai multe puncte de vedere, însă ar fi mult mai departe de cuvântul „dement”, cuvânt care zic eu că reuşeşte să surprindă „chintesenţa existenţială” a melteanului de rând).

Să începem, totuşi, cu începutul, nu de alta dar vreau să dau postării ăsteia şi o logică, „un fir narativ” pe care cititorul să-l parcurgă, ca să puteţi ajunge cu toţi la „raţionamentul meu” (un pic sadic, clar bolnav, şi eminamente dezaxat).

Uite aşa se face că în seara asta „televiziunile poporului” (la mare concurenţă cu OTV-ul) au făcut o dezavaluire şoc (da, ştiu, încă una). Astfel se face că toate au „trambitat” extaziate, la o oră de maximă audienţă că domne, totuşi, actorul Toni Tecuceanu nu ar fi fost, domne, ucis de gripa porcină şi de fapt ar fi căzut victimă unei bacterii ce sălăşluia în „sistemul de aer conditionat” al că-n România, spitalul vă omoară, voi nu batman, batman).
Acu ce să zic, nu pot să nu apreciez valoarea „senzaţională” a acestei ştiri, însă sunt mult mai curios de „efectul de masă” (sau de turmă) pe care-l va crea această nouă „bombă jurnalistico-deontoloagă” (mai mult oloagă). Având în vedere „impactul ultimei ştiri care l-a avut ca protagonist pe Toni (acest ultim rol al sau, ca să zic aşa), sunt curios de reacţia, de acum, a „publicului otevis… pardon român” (ziceam şi eu). Sincer aştept ca în cursul zilelor următoare să vedem noi cozi la „spitalele şi centrele de inoculare”, cozi formate din români care solicită „reversia vaccinului” (deh, dacă a zis la teveu că nu mai e pericol, de ce să nu inversăm vaccinul, tot n-avem altceva mai bun de făcut că doar suntem o ţară de şomeri şi de pensionari), plus că deja sunt arhicunoscute „reacţiile adverse” provocate de acelaşi vaccin (pe care toţi îl slăveau acum, nici, o lună), reacţii adverse aduse în faţa „opiniei publice” tot de televiziunile deontoloage (care nu sunt domne chitite pe îndobitocirea poporului credul, naiv chiar).

Eu totuşi propun un experiment „machiavelic”, sordid şi de-a dreptul meschin. Eu zic în felul următor, „televiziunile astea ale poporului” să îşi încordeze cu adevărat muşchii la maxim, şi să se flexeze ele aşa, să se concentreze pe îndobitocirea maselor în următorul scop. Domne, eu zic să-i prostim, domne pe proşti (că tot e o reţetă de mari „succesuri” în ţara asta), eu zic să-i „păcălim” aşa, şi să le zicem că de fapt „gripa porcină” face bine la colesterol, şi la glicemie că le reduce riscul de cancer, în principiu că e de bine cu porcina şi că ar fi bine dacă ne-am „infecta” toţi, ca să putem duce o viaţă lungă şi prosperă. Scopul experimentului ăsta e, după cum am spus, unul sordit şi caută să dovedească, de fapt, cam la ce nivel se află „mentalul românesc” când vine vorba de ce aude din „cutia magică cu imagini colorate şi sunete”. Deci eu sunt ferm convins că în secunda următoare toate centrele de „fostă inoculare” vor fi „reformate”(pentru infectare de data asta) şi împânzite de români, dornici să se injecteze cu noul virus aducător de „viaţă lungă” (şi prosperă, desigur). Mai grav o să fie cu ăia de au apucat deja să se vaccineze, ăia clar or să dea „statul” în judecată, pe medicii care i-au vaccinat, or să depună plângere la Haga solicitând „reversarea vaccinului”.

Toate astea, desigur, numai aici dragii mei pe tărâmul minunat condus de „Zeus” şi alcooliţi săi, îndrumat de „televiziunile poporului” (tărâmul, mă refer, nu Zeus, ca Zeus e infailibil), şi suprapopulat de băştinaşi.

Ce ne doare?

Da dragii mei a venit momentul acela, momentul în care „Preafericitul” şi-a pierdut din nou cumpătul trăind în ţărişoara minunată şi a început să „debiteze” la adresa ei, astfel subiectul „care ne doare astazi” este „ce ne doare” (pe noi românii, pe noi muritorii de foame, chiriaşii ţărişoarei). Răspunsul e simplu şi vine din partea unui utilizator pe nume „Sfântu` Simon”, acesta ne spune (înecat de emoţie): în ţara noastră (minunată de altfel) cel mai tare şi mai tare ne doare NESIMŢIREA.
Că e vorba de nesimţirea cu care ne tratează „aleşii neamului” (pe care tot noi i-am pus ca prost… în fine, pe care tot noi i-am pus în funcţie), că e vorba de nesimţirea „autorităţilor” (de parcă ar şi exista aşa ceva la noi în ţară) faţă de cetăţenii ţării, că e vorba de nesimţirea „magazinelor, companiilor şi în general a celor cărora le dăm bani şi ne dau în schimb prafu` după tobă”, că e vorba de nesimţirea „colegilor, cunoştinţelor, vecinilor de la bloc, etc”, în principiu o singură chestie ne omoară şi ne doare mai tare pe noi ca popor şi anume „NESIMŢIREA”.

Acu ca să nu vi se pară că am luat-o razna şi „filozofez” aiurea-n tramvai, o să vă dau şi un exemplu nu de alta da e postarea prea scurtă şi mi-o refuză „cenzoru`”, asta plus că în totdeauna un „portret bine pictat” face mai mult decât o sută de explicaţii şi de motivări.

Astfel se face că astăzi subsemnatul a avut o mică divergenţă (mică pe dracu, mai aveam niţel şi … dar să trecem peste că aici nu promovăm violenţa şi suntem „buni creştini”; creştini nu cretini, da), deci cum ziceam am avut o neînţelegere în legătură cu un operator de telefonie fixă să-i zicem spre exemplu Romtelecom-escu (ca să n-avem vorbe la proces). Se făcea că eu încercam (încă de vineri) să dau de un lucrător al firmei respective, cu care deja am un „contract de furnizare servicii” prin care aceştia se oferă să mă ajute cu „asistenţă” de fiecare dată când am nevoie (că dracu, doar d`aia le dau un pumn de bani pe lună). Buuun, şi sunam eu şi sunam şi vineri toată ziua, şi azi toată ziua, şi după multe stăruinţe, totuşi, cineva a binevoit să-mi răspundă şi mie la telefon. Problema era simplă, pe lângă linia obişnuită de fax/telefon fix, şi pe lângă linia pentru conexiunea la net, aveam nevoie de o nouă linie în paralel care să meargă la încă un telefon fix (şi eventual să fie valabilă pe acelaşi număr de fax) , ştiu sună întortocheat, dar în realitate e chiar greu. Ei în fine şi mi-am răcit eu gura în telefon circa jumătate de oră explicându-i duduiei cam ce mi-aş dori eu să fac, după care aceasta mi-a sugerat, foarte candidă, să merg singur (singurel, tiptil, tiptil) şi să-mi cumpăr una bucată cablu telefon, una bucată telefon şi să fac singur toată operaţiunea de instalare, care în opinia ei era una foarte simplă. Eu totuşi am insistat spunând că mi-ar fi mult mai simplu dacă s-ar deranja cineva, din toată firma aia căreia îi „vars” lunar o mare sumă de bani, să vină şi să mă ajute cu „instalarea”.

…
- Ne pare rău, dar pentru conexiunile noi nu se mai deplasează echipele noastre pe teren.

I-aaaauzi, hai nu pe bune acu, deci cu alte cuvinte Romtelecom-escu nu mai are nevoie de clienţi noi care să verse în continuare alţi pumni de bani precum dobitocii, Romtelecom-escu e mulţumit de „selecţia” curentă de dobitoci şi momentan nu face alte „recrutări”. Înseamnă că lu` Romtelecom-escu îi prieşte pe criza asta, adică bănuiesc că înoată în bani încasaţi şi din ajutoare de stat şi din „abonamente păguboase” (că vorba aia dai un car de bani pe nişte servicii care oriunde în Europa le-ai găsi de „n” ori mai ieftine).
Şi totuşi m-am trezit respectându-i doleanţele duduiei şi trambalându-mă prin oraş prin tonele de zăpada, care slavă Domnului e încă întreagă atât pe trotuar cât şi pe şosea, făcând „aventura” mult mai palpitantă. Ei, în fine am făcut-o şi p`asta. Bun şi acum ce? Sun-o din nou pe duduie să-i ceri detalii despre ce ai de făcut acum. Evident că după alte îndelungi străduinţe mi-a răspuns în final altă duduie, care era la fel de nelămurită ca şi prima, şi pe care a trebuit să o pun la curent cu ceea ce doream, răcindu-mi, astfel, gura încă o jumătate de oră.

Toate bune şi frumoase fraţilor, dar după câteva ceasuri bune de străduinţe (aici adaug şi „promenada” prin oraş după telefon şi timpul pierdut pe fir) evident că mie nu-mi ieşea ce mi-am propus, sau mai pe de-a dreptu` nu mergea şi basta.
Normal că în momentul acela mi-am pierdut orice umbră de răbdare şi am sunat din nou nou la „help-line”. Evident că a trebuit să trec din nou prin ritualul „explicarii doleanţei”, evident că duduia (alta, din nou) mi-a servit acelaşi discurs conform căruia „echipele (lor) nu se deplasează pe teren”.
… (eu urlând nervos în telefon)

- Adică după câtva ore pierdute, după nişte bani daţi aiurea pe un telefon care oricum nu o să apuc să-l folosesc (pentru că nimeni nu se deranjează să vină să mi-l instaleze), după nervi şi suduieli în aşteptarea unui operator (disponibil) m-am ales cu ce? Cu nimic? Adică eu vărs „carata” de bani lunar ca să primesc „sfaturi” (prin telefonul mobil) de genul „descurcă-te singur”?Foarte bine atunci eu cred că vreau să închei colaborarea cu dumneavoastră şi vreau să renunţ „imediat” la toate serviciile.
- Desigur, dacă asta doriţi dumneavoastră, puteţi veni la sediul nostru să depuneţi o cerere prin
care solicitaţi renunţarea la serviciile noastre, şi de acolo veţi vedea mai departe care sunt paşii de parcurs.
- Adică eu „platitoru` de abonamente” (prostu tras în piept), eu trebuie să vin la sediul dumneavoastră şi să completez o cerere, şi să o depun, şi să umblu de nebun cu ea p`acolo pentru te miri ce semnături şi aprobări, adică eu trebuie să „prestez”. În schimb voi „prestatoru` de servicii” (smecheru` tupeist de cere bani) voi nu sunteţi obligaţi să vă prezentaţi la „rugamintea” mea să instalaţi, şi anume, telefonul.
-Păi, ştiţi asta e procedura, în cazul renunţării la servicii trebuie întocmită cerere, semnată, cu data, cu date personale.
- Auzi duduie, stai liniştită că am eu o soluţie mai bună. Eu unu mă duc acum şi smulg toate firele, de le am de la voi, din perete (că tot le-am plătit odată), şi pur şi simplu puteţi să consideraţi că am făcut cererea şi mi-am aprobat-o singur. Aşa suntem toţi mulţumiţi, eu nu mă mai folosesc de serviciile voastre, voi nu mai veniţi să „strangeţi birul” de la mine, şi fiecare îşi vede de ale lui.
- Da, dar ştiţi că facturile vor fi emise în continuare şi aveţi obligaţia să le plătiţi.
- Şi voi aveaţi obligaţia să vă prezentaţi la solicitarea mea, pentru a-mi oferi asistenţă, voi aţi refuzat, eu v-am zis să veniţi să faceţi cerere de „renunţare la serviciile mele”, voi nu aţi vrut. Acu ce mai colo-ncoace, să o lăsăm cum a picat şi cam atât.

Cam ăsta a fost exemplul meu de „ce ne doare” pe noi, muritori de rând, plătitorii de taxe şi impozite, plătitorii de „facturi” (mai ales), nesimţire frate în cea mai pură formă. Pe principiul tu ai obligaţii la mine, dar pe mine mă doare în „trei litere” (rimează cu numele preşedintelui) de tine, pe principiul tu „decartezi” cu monetarul, iar eu stau şi mă doare paru (de tine), asta ca să vorbim şi-n rime.

Ce ne doare pe noi mai mult, ne doare-n fund!

Rugaminte la cititori, “Campania sustineti-l pe Sfantu`!”

Prieteni a sosit momentul sa ma caciulesc si eu un pic la voi, am rugamintea ca cei care imi vizitati blogul si care imi apreciati “scriiturile” sa intrati pe Blogul Strumfitei cu Esarfa si sa votati Sfantu` Simon (nu, nu presedinte al blogosferei), concursul e pentru hosting si domeniu propriu 1 an de zile, si sincer mi-as dori foarte mult sa “beneficiez” (castig) acest premiu, asa ca daca considerati ca as merita un domeniu numai al meu (sau si daca nu considerati dar vreti sa faceti doar o fapta buna) va rog intrati pe http://questioare.com/ si votati pe Sfantu` Simon (la dracu mi-a iesit in rime).

Mentionez ca votarea e valabila doar pana maine la ora 14:00, asa ca fiti buni si nu stati pe ganduri, o sa numesc asta “Campania sustineti-l pe Sfantu`!“, dar la cat de in scurt e n-am timp de banner.

*Campanie sustinuta de http://questioare.com/ si Sfantu` Simon (la dracu chiar ca rimeaza)

Tot Vonda Shepard

Ca tot apucaram ieri sa vorbim “despre Vonda Shepard” (sa zicem ca despre ea am vorbit si n-am dat-o iar pe “frustrari”), azi e cazul sa ascultam o melodie de-a “stimabilei” (al careia recunosc ca sunt un pic de “fan”, “whatever that means”). In fine ziceam sa o ascultam azi pe Vonda, ca tot e duminica, si tot e “momentul ala” (kinky, nu?).